Maxilarul (maxilla) este un os fix, situat în centrul masivului facial, participând la formarea a două etaje ale feței: etajul mijlociu și etajul inferior. În fapt, maxilarul este format dintr-o pereche de oase care se dezvoltă independent din mezoderm în cursul ontogenezei, dar care se sudează pe linia mediană între ele , precum și cu osul incisiv ( numit și osul intermaxilar), formând osul maxilar propriu-zis. Din punct de vedere anatomic, fiecare jumătate a osului maxilar este formată dintr-un corp ( care face trecerea spre masivul facial) și patru apofize: apofiza frontală, apofiza zigomatică, apofiza alveolară și apofiza palatinală. Fiecare dintre aceste apofize are articulație fixă cu osul său omonim, excepție facând apofiza alveolară care nu este sudată la vreun alt os și în care sunt implantați dinții
Maxilarul - fata antero-laterala
Maxilarul este cel mai dezvoltat dintre oasele fixe ale fetei. Este un os pereche asezat în partea centrala a fetei. Forma acestui os este foarte neregulata si este alcatuita dincorp si patru apofize.
Corpul maxilarului are forma neregulata si prezinta patru fete:
Fata anterioara sau externa prezinta în dreptul primilor patru dinti niste creste verticale; cea din dreptul caninului este înalta si înapoia vârfului ei se afla o gropita,fosa canina. Deasupra ei, aproape de marginea superioara a corpului, exista un orificiu, orificiul infraorbital, care este capatul extern al canalului cu acelasi nume, prin care trece artera infraorbitala si nervul infraorbital.
Fata posterioara este situata înapoia apofizei zigomatice. În mijlocul ei se gasesc orificiile canalelor dentare ale unor dinti superiori.
Fata superioara sau orbitala se prezinta ca o lama triunghiulara neteda care formeaza o parte din peretele inferior al orbitei.
Fata interna sau nazala are la partea inferioara o suprafata de articulare cu osul maxilar opus. Înapoia acesteia porneste apofiza palatina, deasupra careia fata interna a maxilarului formeaza peretele meatului nazal inferior.
În corpul maxilarului este o cavitate, sinusul maxilar, care se deschide prin doua orificii mici în meatul nazal mijlociu.
Cele patru apofize ale maxilarului sunt:
Apofiza zigomatica se desprinde de pe partea superioara a limitei dintre fetele anterioara si posterioara ale corpului, articulându-se cu osul zigomatic.
Apofiza frontala sau ascendenta se articuleaza prin vârful ei cu osul frontal, iar prin muchea ei anterioara cu osul nazal. Ea contribuie la formarea peretelui intern al orbitei si a peretelui lateral superior al cavitatii nazale. Sub muchea anterioara a apofizei frontale, muchea corpului maxilarului formeaza o scobitura, incizura nazala. Pe fata laterala a apofizei frontale se afla o creasta verticala, creasta lacrimala, înapoia careia este un sant vertical, santul lacrimal al frontalului.
Apofiza alveolara reprezinta marginea inferioara a corpului. Ea are opt scobituri numite alveole dentare, în care sunt adapostite radacinile dintilor superiori.
Apofiza palatina se prezinta ca o lama orizontala care, unindu-se cu apofiza palatina opusa, constituie partea anterioara a palatului dur, a carui fata inferioara formeaza plafonul cavitatii bucale (cerul gurii), iar fata superioara formeaza podeaua cavitatii nazale.
Cele doua oase maxilare, sudate între ele, formeaza partea centrala a craniului visceral.
Maxilarul - fata antero-laterala
Maxilarul este cel mai dezvoltat dintre oasele fixe ale fetei. Este un os pereche asezat în partea centrala a fetei. Forma acestui os este foarte neregulata si este alcatuita dincorp si patru apofize.
Corpul maxilarului are forma neregulata si prezinta patru fete:
Fata anterioara sau externa prezinta în dreptul primilor patru dinti niste creste verticale; cea din dreptul caninului este înalta si înapoia vârfului ei se afla o gropita,fosa canina. Deasupra ei, aproape de marginea superioara a corpului, exista un orificiu, orificiul infraorbital, care este capatul extern al canalului cu acelasi nume, prin care trece artera infraorbitala si nervul infraorbital.
Fata posterioara este situata înapoia apofizei zigomatice. În mijlocul ei se gasesc orificiile canalelor dentare ale unor dinti superiori.
Fata superioara sau orbitala se prezinta ca o lama triunghiulara neteda care formeaza o parte din peretele inferior al orbitei.
Fata interna sau nazala are la partea inferioara o suprafata de articulare cu osul maxilar opus. Înapoia acesteia porneste apofiza palatina, deasupra careia fata interna a maxilarului formeaza peretele meatului nazal inferior.
În corpul maxilarului este o cavitate, sinusul maxilar, care se deschide prin doua orificii mici în meatul nazal mijlociu.
Cele patru apofize ale maxilarului sunt:
Apofiza zigomatica se desprinde de pe partea superioara a limitei dintre fetele anterioara si posterioara ale corpului, articulându-se cu osul zigomatic.
Apofiza frontala sau ascendenta se articuleaza prin vârful ei cu osul frontal, iar prin muchea ei anterioara cu osul nazal. Ea contribuie la formarea peretelui intern al orbitei si a peretelui lateral superior al cavitatii nazale. Sub muchea anterioara a apofizei frontale, muchea corpului maxilarului formeaza o scobitura, incizura nazala. Pe fata laterala a apofizei frontale se afla o creasta verticala, creasta lacrimala, înapoia careia este un sant vertical, santul lacrimal al frontalului.
Apofiza alveolara reprezinta marginea inferioara a corpului. Ea are opt scobituri numite alveole dentare, în care sunt adapostite radacinile dintilor superiori.
Apofiza palatina se prezinta ca o lama orizontala care, unindu-se cu apofiza palatina opusa, constituie partea anterioara a palatului dur, a carui fata inferioara formeaza plafonul cavitatii bucale (cerul gurii), iar fata superioara formeaza podeaua cavitatii nazale.
Cele doua oase maxilare, sudate între ele, formeaza partea centrala a craniului visceral.